Printre altele, adolescenţa, aşa cum o considerăm azi, este o construcţie socială şi teoretică a modernităţii. O formă de anulare (sau de control) a sexualităţii cu scopul de a îl menţine pe tânăr în sistemul de învăţământ care trebuie să-l pregătească conform necesităţilor societăţii industriale. Până la apariţia sistemului de învăţământ obligatoriu, adolescenţii nu au fost consideraţi un grup distinct.
În evul-mediu, dar şi în capitalismul timpuriu, era considerat absolut firesc ca o persoană de 8, 9, 10 sau 13 ani să muncească. Una dintre cele mai des întâlnite meserii a fost cea de coşar.
În societăţile occidentale de astăzi, un adolescent nu mai este un copil, pentru că este responsabil pentru propriile fapte şi acţiuni, pentru că are dorinţe sexuale şi posibilitatea fizică de a le practica şi pentru că şi-a însuşit multe dintre convenţiile sociale pe care, tocmai din acest motiv, are tendinţa să le pună la îndoială. Dar nu este om pe de-a-ntregul pentru că procesul său de instrucţie (educaţie) nu a fost încheiat, nu are rol economic şi nici relevanţă civică (nu are drept de vot).
Adolescentul este o invenţie socială, care trebuie, sub ameninţarea tuturor acelor forme de control şi opresiune pe care statul, familia, religia etc. le-au inventat în acest scop, să se comporte ca şi cum ar fi real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu