Unii cred că poeţii sunt ăia care stau la cafenea, simt intens lumea, visează, beau, fumează, au fani şi cohorte de admiratori/oare. Sunt deştepţi de la natură, îngerul sau muza le recită poezia, inspiraţia se vede pe faţa lor, au fruntea înaltă şi-l ştiu bine pe Platon. Dispreţuiesc mulţimile, au conştiinţa propriei genialităţi, nu-şi suflă nasul, n-au bani, dorm în păduri. Viaţa lor e ordonată alfabetic, cronologic, teleologic.
Nu-i adevărat. Doar cititorii fac asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu