Philip Roth. Fantoma din maşinărie

Philip Roth, "Exit Ghost", 2007.

"Fantoma iese din scenă", trad. şi note de Cristina Panaite, trad. şi note revăzute de Nadia Brunstein, Polirom, 2010.





Nathan Zuckerman.
A noua viaţă. Sau a zecea dacă îl punem la socoteală şi pe omonimul inventat de Rushdie în The Ground Beneath Her Feet.
Şi ultima, pentru că trebuie să-l credem pe bătrânul Roth. La 77 de ani autorii nu prea mai mint în legătură cu operele viitoare. Au motivele lor.

Zuckerman are 75, un cancer operat şi nicio prostată. Se pişă pe el, şi e nevoit să poarte scutece, mai exact un fel de tampoane absorbante, şi nişte chiloţi de plastic impermeabili. Desigur, este şi impotent.
Dar asta nu înseamnă că romanul este despre ieşirea din scenă a unei fantome, a unui bătrân fantomatic, aproape mort, ci despre schizofrenia pe care o produce bătrâneţea, într-o lume în care tinerii şi idealul tinereţii sunt adevăraţii stăpâni. E vorba de "ghost in the machine" (Gilbert Ryle) sau "fantoma din maşinărie": raportul minte/corp care seamănă atât de bine cu dualitatea ficţiune/realitate. Astea sunt planurile romanului:
bătrânul impotent dar doritor, romanul lui Lonoff, autobiografie a psihozei sau ficţiune creatoare de psihoză.

Zuckerman se simte ca Chuck Jones, zeul desenelor animate (Looney Tunes, Merrie Melodies etc.) care, aproape la aceeaşi vârstă cu a lui Zuckerman afirma: "nu mă simt bătrân, mă simt ca o persoană tânără cu foarte multe dizabilităţi".



Şi nişte citate din traducerea românească:

"Plec să fac un avort. Nu-mi pasă dacă sunt sau nu gravidă. Să avortăm cât se mai poate".

"Pe vremuri oamenii se foloseau de literatură pentru a gândi. Vremurile acelea sunt pe sfârşite".

"Mă înnebuneşte pentru că mi-am impus să-mi imaginez ceva ce nu-mi pot imagina. Şi-a imaginat nu ceea ce a făcut, ci ceea ce nu ar fi putut face niciodată. N-a fost primul".

"Mi-au cerut să ţin un discurs despre cum e să ai şaptezeci de ani. După ce-am îmbrăcat puloverul primit, m-am ridicat în picioare şi am spus din capul mesei_
- O să fie un discurs scurt. Gândiţi-vă la anul 4000.
Au zâmbit de parcă le-aş fi spus o glumă, aşa că am adăugat:
- Nu, nu. Gândiţi-vă serios la anul 4000. Imaginaţi-vă anul. Cu toate dimensiunile şi cu toate aspectele lui. Anul 4000. Nu vă grăbiţi.
După un minut de tăcere gravă le-am spus calm:
- La fel e când ai şaptezeci de ani".

p.s. un cuvânt despre traducere şi redactare: slabe!