Nu trebuie omorâţi! E neconstituţional.
Nici plasaţi în adăposturi! E inuman. Faţă de copiii străzi.
Nici castraţi! E nepotrivit, specia "câine comun" poate fi pusă în pericol, deci e neecologist.
Nici adoptaţi. E bătaie de cap şi adopţiile internaţionale nu sunt încă permise.
Trebuie - şi nu-mi dau seama cum nu s-a gândit nimeni la asta - să li se angajeze dresori. 2000-3000 cred că sunt suficienţi. Fonduri europene. Şcoli. Pregătirea resursei umane. Apoi locuri de muncă. Creştere economică. Ieşire din recesiune. Câinii ne pot ajuta.
În plus, vor învăţa şi ei odată să poarte cum se cuvine. Oraşul să fie curtea noastră din spate.
Să ne trăim vieţile împreună, oameni, câini, şobolani şi pisici.
Calm-assertive, vă rog!
joi, 12 ianuarie 2012
Despre arheologi şi birocraţie
Primii arheologi au fost jefuitorii de morminte.
Astăzi nu mai sunt, la un moment dat în istorie s-au birocratizat:
Nu vând ce găsesc, duc totul la muzeu şi primesc bani pentru asta.
Nu distrug mormintele, sapă în jurul mortului şi-l duc la muzeu.
Procesul prin care omul îşi pierde o bună parte din sensibilitate şi umanitate la locul de muncă se numeşte birocratizare. E ca atunci când o bătrână cu mâna în ghips, fără piciorul stâng, cu o pereche de cârje şi cocoaşă gigant îşi cere ajutorul social în faţa ghişeului tău şi tu o refuzi pentru că nu are cererea completată corect.
Astăzi nu mai sunt, la un moment dat în istorie s-au birocratizat:
Nu vând ce găsesc, duc totul la muzeu şi primesc bani pentru asta.
Nu distrug mormintele, sapă în jurul mortului şi-l duc la muzeu.
Procesul prin care omul îşi pierde o bună parte din sensibilitate şi umanitate la locul de muncă se numeşte birocratizare. E ca atunci când o bătrână cu mâna în ghips, fără piciorul stâng, cu o pereche de cârje şi cocoaşă gigant îşi cere ajutorul social în faţa ghişeului tău şi tu o refuzi pentru că nu are cererea completată corect.
Cine vorbeşte?
Cine vorbeşte când se vorbeşte?
Lingvistul ar spune că limba vorbeşte. La fel vreo doi trei filozofi.
Poate să vorbească gura sau limba cu laringele, împreună toţi toate. Întreaba medicul!
Vorbeşte vorbindul sau logosul sau Dumnezeu/Allah/YHVH, de la începutul lumii până azi sau doar la începutul lumii. Vorbeşte: duhul, divinul, metafizicieni, teologi, teozofi.
Vorbeşte un radio sau un televizor care vorbeşte electric vorbele unui om.
Vorbeşte omul, fară să vrea, în vis sau ca în vis, psihanalist.
Vorbeşte Hitler, vorbeşte Stalin, vorbeşte Mickey Mouse. Glasul mulţimilor reduse la număr. Viitorul e întotdeauna luminos.
Vorbeşte mintea fără mine. Avangardă.
E atât de greu de crezut că vorbeşte un corp. Dualitatea minte corp. Descartes.
Vorbeşte un corp care e minte şi tot.
Corpul meu. Creierul meu. Mintea mea. Sufletul meu. Dumnezeul din mine.
Cine sunt eu când totul e în mine sau îmi aparţine?
Sunt o formă tâmpită, golită de orice pentru a putea încăpea acolo o lume cu metaforele ei.
Eu nu sunt un altul, eu sunt toţi ceilalţi şi în toţi ceilalţi.
Cine vorbeşte?
Lingvistul ar spune că limba vorbeşte. La fel vreo doi trei filozofi.
Poate să vorbească gura sau limba cu laringele, împreună toţi toate. Întreaba medicul!
Vorbeşte vorbindul sau logosul sau Dumnezeu/Allah/YHVH, de la începutul lumii până azi sau doar la începutul lumii. Vorbeşte: duhul, divinul, metafizicieni, teologi, teozofi.
Vorbeşte un radio sau un televizor care vorbeşte electric vorbele unui om.
Vorbeşte omul, fară să vrea, în vis sau ca în vis, psihanalist.
Vorbeşte Hitler, vorbeşte Stalin, vorbeşte Mickey Mouse. Glasul mulţimilor reduse la număr. Viitorul e întotdeauna luminos.
Vorbeşte mintea fără mine. Avangardă.
E atât de greu de crezut că vorbeşte un corp. Dualitatea minte corp. Descartes.
Vorbeşte un corp care e minte şi tot.
Corpul meu. Creierul meu. Mintea mea. Sufletul meu. Dumnezeul din mine.
Cine sunt eu când totul e în mine sau îmi aparţine?
Sunt o formă tâmpită, golită de orice pentru a putea încăpea acolo o lume cu metaforele ei.
Eu nu sunt un altul, eu sunt toţi ceilalţi şi în toţi ceilalţi.
Cine vorbeşte?
marți, 27 decembrie 2011
Despre adolescenţă şi adolescent
Printre altele, adolescenţa, aşa cum o considerăm azi, este o construcţie socială şi teoretică a modernităţii. O formă de anulare (sau de control) a sexualităţii cu scopul de a îl menţine pe tânăr în sistemul de învăţământ care trebuie să-l pregătească conform necesităţilor societăţii industriale. Până la apariţia sistemului de învăţământ obligatoriu, adolescenţii nu au fost consideraţi un grup distinct.
În evul-mediu, dar şi în capitalismul timpuriu, era considerat absolut firesc ca o persoană de 8, 9, 10 sau 13 ani să muncească. Una dintre cele mai des întâlnite meserii a fost cea de coşar.
În societăţile occidentale de astăzi, un adolescent nu mai este un copil, pentru că este responsabil pentru propriile fapte şi acţiuni, pentru că are dorinţe sexuale şi posibilitatea fizică de a le practica şi pentru că şi-a însuşit multe dintre convenţiile sociale pe care, tocmai din acest motiv, are tendinţa să le pună la îndoială. Dar nu este om pe de-a-ntregul pentru că procesul său de instrucţie (educaţie) nu a fost încheiat, nu are rol economic şi nici relevanţă civică (nu are drept de vot).
Adolescentul este o invenţie socială, care trebuie, sub ameninţarea tuturor acelor forme de control şi opresiune pe care statul, familia, religia etc. le-au inventat în acest scop, să se comporte ca şi cum ar fi real.
În evul-mediu, dar şi în capitalismul timpuriu, era considerat absolut firesc ca o persoană de 8, 9, 10 sau 13 ani să muncească. Una dintre cele mai des întâlnite meserii a fost cea de coşar.
În societăţile occidentale de astăzi, un adolescent nu mai este un copil, pentru că este responsabil pentru propriile fapte şi acţiuni, pentru că are dorinţe sexuale şi posibilitatea fizică de a le practica şi pentru că şi-a însuşit multe dintre convenţiile sociale pe care, tocmai din acest motiv, are tendinţa să le pună la îndoială. Dar nu este om pe de-a-ntregul pentru că procesul său de instrucţie (educaţie) nu a fost încheiat, nu are rol economic şi nici relevanţă civică (nu are drept de vot).
Adolescentul este o invenţie socială, care trebuie, sub ameninţarea tuturor acelor forme de control şi opresiune pe care statul, familia, religia etc. le-au inventat în acest scop, să se comporte ca şi cum ar fi real.
marți, 6 decembrie 2011
luni, 24 octombrie 2011
Despre claustrofobie
Un fizician teoretic (ceva cu teoria stringurilor) s-a simţit claustrofob odată după ce a calculat vreo zece ani şi a ajuns la concluzia că universul nu e infinit, ci doar cu vreo 20% mai mare decât ce se vede azi.
Peste 2 milioane de ani va apărea un politician care va propune un plan de lărgire a universului din nevoia de spaţiu vital. Fizicianul claustrofob va deveni fie profet, fie sursă de autoritate.
Peste 2 milioane de ani va apărea un politician care va propune un plan de lărgire a universului din nevoia de spaţiu vital. Fizicianul claustrofob va deveni fie profet, fie sursă de autoritate.
Despre sistemul cultural, Bucureşti
Vrei să participi la o conferinţă ştiinţifică, 100 de euro.
Vrei să publici o carte, între 1500 şi 3500 de lei.
Şi nu vorbesc de cât primeşti, ci de cât trebuie să dai.
Aşa că pune-te pe făcut bani înainte de cultură, schimbătorule de lume.
Vrei să publici o carte, între 1500 şi 3500 de lei.
Şi nu vorbesc de cât primeşti, ci de cât trebuie să dai.
Aşa că pune-te pe făcut bani înainte de cultură, schimbătorule de lume.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)